Prin definiţie, o idee preconcepută impune o adoptare fără o cercetare prealabilă. Ceea ce prin observaţii de cele mai multe ori subiective au făcut şoferii când au încetăţenit ideea cum că femeile nu pot să conducă. Desigur, la rădăcina acelor aprecieri deloc politicoase din trafic se află rolurile de gen, însă trăind într-o modernă societate (europeană pe deasupra) se presupune că femeia casnică nu mai este un model. Ei bine şi de ce nu ar fi caracteristicile specifice femeii in concordanţă cu şoferia? e maşina într-atât de hardcore încât mâinile delicate date cu cremă ale femeii să nu poată ţine volanul în frâu? sau în mintea dornică de aventură a bărbatului se conturează numai grand-prix-uri pe asfalturile şi-aşa perforate ale României? De câte femei auziţi la sângeroasele ştiri de la ora 17.00 că au făcut accident? Aţi auzit voi de o femeie să se urce în stare de ebrietate la volan? Şi cu toată grija lor excesivă pentru aspectul fizic, n-am vazut o femeie făcându-şi vreodată unghiile cu ojă la volan, în schimb de şoferi de tir cărora li se prestează servicii de către domnişoarele ieftine de pe centură în timp ce conduc, ei bine am mai auzit. Şi dacă mai stăm să luăm la bani mărunţi şi statisticile, reiese clar că bărbaţii sunt mult mai periculoşi. Poate că şofatul nu e pentru femei pentru că ei, bine:
Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa vor bărbaţii! Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa vrea societatea! Iar când spun „societatea", mă refer şi la femei. Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa asigurăm liniştea planetei! Perpetuarea speciei! Curăţenia în cartier şi apărarea stratului de ozon!
Toate lucrurile rele de pe lumea asta sunt din cauza femeilor! Dar şi toate lucrurile bune de pe lumea asta se datorează femeilor! Nu, nu închin o odă femeilor, au făcut-o Balzac, Cărtărescu şi alţi bărbaţi-scriitori înaintea mea, cu mai mult gust şi mult mai mult talent, fireşte!
De ce iubim femeile? De ce ne interesează femeile la 30 de ani? Iată întrebări care, dacă nu ar fi definiţia limpede a frământărilor omeneşti, ne-ar lăsa indiferenţi. Pentru societatea de consum, femeia este motorul! Dar şi carburatorul! Femeia schimbă maşina, femeia îşi doreşte excursia, femeia plimbă copilul care, în loc de suzetă, pare că poartă un business-card legat de baveţică.
Femeii occidentale i se recunosc aceste calităţi şi defecte în acelaşi timp. Îi sunt venerate impulsivităţile, îi sunt comentate emoţiile, îi sunt savurate impoliteţurile. Femeii occidentale i se permite sa fie mamă, fiică, soţie, iubită! I se permite să fie femeie! Femeii occidentale i se dă voie să conducă. O maşină, un avion, o familie, o companie. Că aici voiam să vă aduc.
Femeia româncă trebuie mereu să se justifice pentru ce a obţinut. Sunt şi reclame care încurajează această stare medievală de fapt. O tipă se scuză că nu şi-a luat frigider din bani primiţi pentru... ştiţi voi ce… şi nici de la loto, ci pentru că a caştigat nu ştiu ce promoţie.
Deci creativii în cauză au mirosit şi exploatat la maximum părerea că femeia din România nu poate fi decât întreţinută, tolerată, acceptată. Nu poate fi ea însaşi decât cu acordul tuturor părţilor masculine din birou, firmă, oraş, ţară.
Preşedintele avea o consilieră la Cotroceni, pe post de mascotă, de pată de culoare. Maria, Ana, Ioana, Daniela, Ramona, Corina, Irina, Alina trebuie să-şi bage bine minţile în cap, fiindcă niciodată nu vor fi, în ochii vecinului, colegului, vărului, chiar soţului, altceva decât Elena de la Cotroceni - obiecte de decoraţiuni interioare. (sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1197302-femei-locul-nostru-cratita-gabriela-vranceanu-firea.htm )
Dacă mă gândesc bine, nici brăduţii parfumaţi, zecile de cruciuliţe şi iconiţe şi pluşuri care împodobesc fără gust mediul automobilistic, nu prea se găsesc în maşinile femeilor. Pentru că ele sunt nişte doamne şi au simţ estetic. Şi nici sculptura în praf "spală-mă" n-o prea găseşti pe maşina a cărei proprietară este o doamnă. Cu toată sensibilitatea, o doamnă la volan nu ne convinge (pe noi, scepticii bărbaţi şi chiar pe unele doamne puţin misandre). Simţim că ne-a furat jucăria şi că după ce că a invadat toate raioanele dintr-un mall ba cu produse de îngrijire, ba cu toate trenţele posibile, se vrea şi şoferiţă. Women, stay away from our playground!
Desigur că noi suntem civilizaţi şi suntem de acord cu schimbarea asta de roluri. Înţelegem emanciparea femeii, numai că parca tot se aplică regula de aur din Ferma Animalelor: "Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale ca altele". Cumva orgoliul nostru masculin e lezat de o femeie la volan. Parcă de acolo nu mai e aşa de sensibilă, de neajutorată, parcă nu mai are atâta nevoie de ocrotirea noastră (doar dacă a rămas în pană şi noi îi schimbăm cauciucurile, ce eroi suntem!). Din faţa volanului femeia are cojones. Şi atunci suntem ameninţaţi (desigur, putem da vina pe penis envy, dar cât o s-o mai ţinem cu subconştientul pentru a justifica orice zvâcnire de eliberare a femeii?). Bine că n-a devenit obicei ca femeia să joace fotbal. În Iran le interzic (am văzut în Offside, un film independent iranian) şi ele fac orice să intre la meciuri. Asemenea, poate că dacă n-am mai fi atât de înverşunaţi împotriva femeii la volan, ar renunţa la şofat?
Oricare ar fi conflictele de gen, trebuie să vă punem în evidenţă că noi nu venim cu soluţii pentru inegalitatea sexelor, însă vom rezolva paradoxul de a fi o echipă de fete care promovează o jucărie manly. Jucărie care va fi iubită atât de femei cât şi de bărbaţi. Hai cu campania!
Andreea
Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa vor bărbaţii! Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa vrea societatea! Iar când spun „societatea", mă refer şi la femei. Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa asigurăm liniştea planetei! Perpetuarea speciei! Curăţenia în cartier şi apărarea stratului de ozon!
Toate lucrurile rele de pe lumea asta sunt din cauza femeilor! Dar şi toate lucrurile bune de pe lumea asta se datorează femeilor! Nu, nu închin o odă femeilor, au făcut-o Balzac, Cărtărescu şi alţi bărbaţi-scriitori înaintea mea, cu mai mult gust şi mult mai mult talent, fireşte!
De ce iubim femeile? De ce ne interesează femeile la 30 de ani? Iată întrebări care, dacă nu ar fi definiţia limpede a frământărilor omeneşti, ne-ar lăsa indiferenţi. Pentru societatea de consum, femeia este motorul! Dar şi carburatorul! Femeia schimbă maşina, femeia îşi doreşte excursia, femeia plimbă copilul care, în loc de suzetă, pare că poartă un business-card legat de baveţică.
Femeii occidentale i se recunosc aceste calităţi şi defecte în acelaşi timp. Îi sunt venerate impulsivităţile, îi sunt comentate emoţiile, îi sunt savurate impoliteţurile. Femeii occidentale i se permite sa fie mamă, fiică, soţie, iubită! I se permite să fie femeie! Femeii occidentale i se dă voie să conducă. O maşină, un avion, o familie, o companie. Că aici voiam să vă aduc.
Femeia româncă trebuie mereu să se justifice pentru ce a obţinut. Sunt şi reclame care încurajează această stare medievală de fapt. O tipă se scuză că nu şi-a luat frigider din bani primiţi pentru... ştiţi voi ce… şi nici de la loto, ci pentru că a caştigat nu ştiu ce promoţie.
Deci creativii în cauză au mirosit şi exploatat la maximum părerea că femeia din România nu poate fi decât întreţinută, tolerată, acceptată. Nu poate fi ea însaşi decât cu acordul tuturor părţilor masculine din birou, firmă, oraş, ţară.
Preşedintele avea o consilieră la Cotroceni, pe post de mascotă, de pată de culoare. Maria, Ana, Ioana, Daniela, Ramona, Corina, Irina, Alina trebuie să-şi bage bine minţile în cap, fiindcă niciodată nu vor fi, în ochii vecinului, colegului, vărului, chiar soţului, altceva decât Elena de la Cotroceni - obiecte de decoraţiuni interioare. (sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1197302-femei-locul-nostru-cratita-gabriela-vranceanu-firea.htm )
Dacă mă gândesc bine, nici brăduţii parfumaţi, zecile de cruciuliţe şi iconiţe şi pluşuri care împodobesc fără gust mediul automobilistic, nu prea se găsesc în maşinile femeilor. Pentru că ele sunt nişte doamne şi au simţ estetic. Şi nici sculptura în praf "spală-mă" n-o prea găseşti pe maşina a cărei proprietară este o doamnă. Cu toată sensibilitatea, o doamnă la volan nu ne convinge (pe noi, scepticii bărbaţi şi chiar pe unele doamne puţin misandre). Simţim că ne-a furat jucăria şi că după ce că a invadat toate raioanele dintr-un mall ba cu produse de îngrijire, ba cu toate trenţele posibile, se vrea şi şoferiţă. Women, stay away from our playground!
Desigur că noi suntem civilizaţi şi suntem de acord cu schimbarea asta de roluri. Înţelegem emanciparea femeii, numai că parca tot se aplică regula de aur din Ferma Animalelor: "Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale ca altele". Cumva orgoliul nostru masculin e lezat de o femeie la volan. Parcă de acolo nu mai e aşa de sensibilă, de neajutorată, parcă nu mai are atâta nevoie de ocrotirea noastră (doar dacă a rămas în pană şi noi îi schimbăm cauciucurile, ce eroi suntem!). Din faţa volanului femeia are cojones. Şi atunci suntem ameninţaţi (desigur, putem da vina pe penis envy, dar cât o s-o mai ţinem cu subconştientul pentru a justifica orice zvâcnire de eliberare a femeii?). Bine că n-a devenit obicei ca femeia să joace fotbal. În Iran le interzic (am văzut în Offside, un film independent iranian) şi ele fac orice să intre la meciuri. Asemenea, poate că dacă n-am mai fi atât de înverşunaţi împotriva femeii la volan, ar renunţa la şofat?
Oricare ar fi conflictele de gen, trebuie să vă punem în evidenţă că noi nu venim cu soluţii pentru inegalitatea sexelor, însă vom rezolva paradoxul de a fi o echipă de fete care promovează o jucărie manly. Jucărie care va fi iubită atât de femei cât şi de bărbaţi. Hai cu campania!
Andreea
Postări
Trimiteți un comentariu