R.E.M.brand

R.E.M.brand - end of highway

2009-05-16T00:47:00.005+03:00

Emoţii...trac...emoţii din nou. Poate vă imaginaţi că aceste sentimente ne aparţin, dar de fapt ele caracterizează starea de spirit a adversarilor noştri şi aşa şi trebuie pentru că noi credem în R.E.M.brand power.

Ne mai despart doar câteva ore de pitch şi cu toate că am fi putut merge la culcare să visăm la scumpa noastră Sandero, nu putem să facem acest lucru fără să schiţăm recenzia a ceea ce a însemnat organizaţia virtuală pentru noi: un efort plăcut şi addictive, având debit imaginativ dar şi cearcăne, dezamăgiri, lupte de idei...dar ştiţi ce? noi suntem deja nişte triumfătoare pentru că am reuşit să profităm din plin de lucrurile bune şi să le depăşim pe cele rele. Şi indiferent de cum o sa se termine ziua de mâine organizaţia virtuală va rămâne apanajul primului nostru an de studiu în fcrp...trust me on this one :D

Sperăm că aţi stat cu ochii pe noi precum casnicele pe telenovele şi că primul lucru pe care îl faceaţi atunci când vă conectaţi la net era să accesaţi blogul nostru, pentru a ţine legătura cu noi. Mai sperăm şi că am fost pentru voi o gazdă bună şi că v-am făcut să vă simţiţi pe acest petic virtual ca pe propriul vostru blog. De la post-uri interesante (pentru care le mulţumesc Andreei şi Mariei) până la concursuri, jocuri (btw, we got a winner!!! dar despre asta in alt post) şi muzică bună sperăm că am fost mai mult decat echipa care avea brieful Sandero.

Pentru că tot veni vorba de fete, cu un post mai înainte anunţasem că am o surpriză pentru ele, care să marcheze încheierea colaborării noastre în cadrul organizaţiei. În respectivul post le îndemnam să lucreze în continuare at full speed, pentru că mi-am dorit să le mobilizez. Am făcut treaba asta pentru Sandero, pentru echipă, pentru ego-ul fiecăreia dintre ele, iar eu cred că a meritat, iar acum a venit timpul să le şi recompensez. Prima parte de recompensă o constituie un turometru în care fiecare dintre ele ocupă o anumită poziţie ca urmare a implicării lor în proiect. Poate vă întrebaţi cum un turometru poate reprezenta o recompensă, însă dacă vă gândiţi la faptul că fiecare are nevoie de recunoaşterea oficială a calităţilor sale, atunci o să îmi daţi dreptate. În legătură cu partea a doua de recompensă prefer să fiu egoistă şi să o pastrez doar pentu mine până mâine când va trebui să o fac publică şi să o înmânez şi fetelor.

Aşa că fingers crossed şi hai cu campania!

Eli

Why R.E.M.brand goes R.E.M.

2009-05-13T15:43:00.007+03:00

După ce v-am făcut să ascultaţi melodia care ne însoţeşte automat blogul, e timpul să aflaţi ce e cu R.E.M.

R.E.M. reprezintă iniţialele de la Rapid Eye Movement, care exprimă starea de somn profund, etapă a somnului în care visăm. Solistul trupei R.E.M., Michael Stipe, a găsit numele formaţiei în timp ce căuta în dicţionar ceva care să se potrivească trupei. Astfel, a apărut Rapid Eye Movement, nume cu care au şi apărut pe postere la începuturi, după care l-au scurtat în iniţiale, declarând: "We just like the dots".

We go R.E.M. pentru că visăm. Numai nişte visătoare pot face o campanie bună. Oamenii care nu visează nu au nimic de spus, cu tot pragmatismul acestui domeniu. Şi nu numai în publicitate...dacă nu erau visători precum Rembrandt şi alţii, civilizaţia nu ar fi avansat. Şi, btw, credem că şi lui Rembrandt i-ar fi plăcut R.E.M. cuz' he was a lunatic, too. Well, not like Andy Kaufman, but in his way, he was a man on the moon, too. N-o să vă fac acum recenzia filmului Man on the moon (r: Milos Forman), suntem sigure că l-aţi văzut şi înţelegeţi aluzia. Lumea asta e a lunaticilor ca Andy Kaufman, Rembrandt şi de ce nu...noi. Nu suntem maestre în înscenări cum era Andy, dar putem să vă spunem despre campanie atât:...................................................................
we like dots, too şi sperăm ca în timpul unui Rapid Eye Movement să visaţi la un Sandero promovat de noi.

Because insane might also mean brilliant:

Good morning! And in case I don't see you, good afternoon, good evening and goodnight.

Andreea

Punguța cu unșpe bani

2009-05-10T16:03:00.015+03:00

Managerii sunt un factor de risc important în apariţia bolilor cardiace, arată BBC News. Peste 17, 5 milioane de oameni, mor anual din cauza bolilor cardiace. Managerii incompetenţi contribuie şi ei la acest fenomen, arată un studiu suedez.

Well, Suedia nu-i ca România, iar eu nu sunt un boss incompetent care să-şi dorească să aibe pe conştiinţă viaţa a 11 oameni (deşi mi-ar cam plăcea să mă răzbun pentru nepunctualitatea fetelor la conferinţe) ... în orice caz, după atâta timp şi cu o săptămână înainte de pitch, decise şi Eli să dea un semn de viaţă pe blog, că deh, doar a adoptat un stil managerial democratic-participativ, şi, în plus, trebuia să se distanţeze cumva de acei manageri care doar dau ordine, deleagă şi adoptă decizii... de menţionat faptul că, deşi acesta este primul meu post, am supravegheat totuşi din umbra ecranului laptopului meu toată activitatea virtuală la care aţi fost martori.

Din capul locului mărturisesc că a sincroniza și coordona 12 oameni este de departe o muncă demnă de Sisif, dar nu mă plâng pentru că a fost interesant să urmăresc atâtea temperamente diferite conlucrând să promoveze autohtona Dacie Sandero, pentru că unei echipe formate numai și numai din fete doar un astfel de produs putea să îi revină. Deși nu știm noi ce sunt ăia placheți, bujii, axe cu came sau siguranțe fuzibile, eu vă sfătuiesc să nu subestimați intuiția unor fete!

Studiind concurența, după ce mai întâi ne-au studiat ei, tind să cred că blogul nostru rulează, atât ca substanță a posturilor, cât și în ceea ce privește caracterul interactiv pe care am vrut să-l asigurăm vizitatorilor noștri, pentru că noi credem în atragerea de noi clienți, dar, mai ales, în fidelizarea celor deja existenți! Prin urmare, îmi cer scuze în numele echipei pentru chinul plăcut la care vă supune R.E.M. de fiecare dată când accesați blogul și pentru faptul că v-am obligat să vă ungeți rotițele mansardei pentru a câștiga biletele la film. Și dacă tot veni vorba de concursul pe care noi vi l-am propus, a sosit timpul să vă dăm si un indiciu, nu de alta, dar noi chiar vrem să premiem un câștigător, având în vedere că mai este doar o săptămână până la pitch, iar răspunsuri valide nu se înghesuie încă pe ușa blogului nostru. Prin urmare, may I have your attention, please, indiciul este umătorul: produsul la care se face reclamă este unul de natură lichidă…pam-pam!

Următorul punct pe ordinea zilei este să-mi anunț furnicuţele că le aşteaptă o surpriză la sfârșitul campaniei, însă nu pot să dau prea multe detalii…tot ce pot să fac este să le încurajez să lucreze în continuare at full speed, pentru că eu o să țin cont de activitatea și implicarea lor în proiect.

Pentru că nu vreau să-mi plictisesc audiența, o să închei aici această intervenție mult așteptată de Andreea, nu o să închei, însă, lucrul pentru campanie, pentru că săptămâna asta avem de pregătit prezentarea de la pitch și nu vrem să ne înecăm ca țiganu’ la mal! Urăm succes concurenţei, iar nouă ne urez să câștigăm!

P.S. îmi cer scuze pentru perfectul simplu utilizat…nu discriminați oltenii!

Eli

Femei, locul vostru e la volan

2009-05-08T19:48:00.008+03:00

Prin definiţie, o idee preconcepută impune o adoptare fără o cercetare prealabilă. Ceea ce prin observaţii de cele mai multe ori subiective au făcut şoferii când au încetăţenit ideea cum că femeile nu pot să conducă. Desigur, la rădăcina acelor aprecieri deloc politicoase din trafic se află rolurile de gen, însă trăind într-o modernă societate (europeană pe deasupra) se presupune că femeia casnică nu mai este un model. Ei bine şi de ce nu ar fi caracteristicile specifice femeii in concordanţă cu şoferia? e maşina într-atât de hardcore încât mâinile delicate date cu cremă ale femeii să nu poată ţine volanul în frâu? sau în mintea dornică de aventură a bărbatului se conturează numai grand-prix-uri pe asfalturile şi-aşa perforate ale României? De câte femei auziţi la sângeroasele ştiri de la ora 17.00 că au făcut accident? Aţi auzit voi de o femeie să se urce în stare de ebrietate la volan? Şi cu toată grija lor excesivă pentru aspectul fizic, n-am vazut o femeie făcându-şi vreodată unghiile cu ojă la volan, în schimb de şoferi de tir cărora li se prestează servicii de către domnişoarele ieftine de pe centură în timp ce conduc, ei bine am mai auzit. Şi dacă mai stăm să luăm la bani mărunţi şi statisticile, reiese clar că bărbaţii sunt mult mai periculoşi. Poate că şofatul nu e pentru femei pentru că ei, bine:

Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa vor bărbaţii! Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa vrea societatea! Iar când spun „societatea", mă refer şi la femei. Femei, locul nostru e la cratiţă! Aşa asigurăm liniştea planetei! Perpetuarea speciei! Curăţenia în cartier şi apărarea stratului de ozon!

Toate lucrurile rele de pe lumea asta sunt din cauza femeilor! Dar şi toate lucrurile bune de pe lumea asta se datorează femeilor! Nu, nu închin o odă femeilor, au făcut-o Balzac, Cărtărescu şi alţi bărbaţi-scriitori înaintea mea, cu mai mult gust şi mult mai mult talent, fireşte!

De ce iubim femeile? De ce ne interesează femeile la 30 de ani? Iată întrebări care, dacă nu ar fi definiţia limpede a frământărilor omeneşti, ne-ar lăsa indiferenţi. Pentru societatea de consum, femeia este motorul! Dar şi carburatorul! Femeia schimbă maşina, femeia îşi doreşte excursia, femeia plimbă copilul care, în loc de suzetă, pare că poartă un business-card legat de baveţică.

Femeii occidentale i se recunosc aceste calităţi şi defecte în acelaşi timp. Îi sunt venerate impulsivităţile, îi sunt comentate emoţiile, îi sunt savurate impoliteţurile. Femeii occidentale i se permite sa fie mamă, fiică, soţie, iubită! I se permite să fie femeie! Femeii occidentale i se dă voie să conducă. O maşină, un avion, o familie, o companie. Că aici voiam să vă aduc.

Femeia româncă trebuie mereu să se justifice pentru ce a obţinut. Sunt şi reclame care încurajează această stare medievală de fapt. O tipă se scuză că nu şi-a luat frigider din bani primiţi pentru... ştiţi voi ce… şi nici de la loto, ci pentru că a caştigat nu ştiu ce promoţie.

Deci creativii în cauză au mirosit şi exploatat la maximum părerea că femeia din România nu poate fi decât întreţinută, tolerată, acceptată. Nu poate fi ea însaşi decât cu acordul tuturor părţilor masculine din birou, firmă, oraş, ţară.

Preşedintele avea o consilieră la Cotroceni, pe post de mascotă, de pată de culoare. Maria, Ana, Ioana, Daniela, Ramona, Corina, Irina, Alina trebuie să-şi bage bine minţile în cap, fiindcă niciodată nu vor fi, în ochii vecinului, colegului, vărului, chiar soţului, altceva decât Elena de la Cotroceni - obiecte de decoraţiuni interioare. (sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1197302-femei-locul-nostru-cratita-gabriela-vranceanu-firea.htm )

Dacă mă gândesc bine, nici brăduţii parfumaţi, zecile de cruciuliţe şi iconiţe şi pluşuri care împodobesc fără gust mediul automobilistic, nu prea se găsesc în maşinile femeilor. Pentru că ele sunt nişte doamne şi au simţ estetic. Şi nici sculptura în praf "spală-mă" n-o prea găseşti pe maşina a cărei proprietară este o doamnă. Cu toată sensibilitatea, o doamnă la volan nu ne convinge (pe noi, scepticii bărbaţi şi chiar pe unele doamne puţin misandre). Simţim că ne-a furat jucăria şi că după ce că a invadat toate raioanele dintr-un mall ba cu produse de îngrijire, ba cu toate trenţele posibile, se vrea şi şoferiţă. Women, stay away from our playground!

Desigur că noi suntem civilizaţi şi suntem de acord cu schimbarea asta de roluri. Înţelegem emanciparea femeii, numai că parca tot se aplică regula de aur din Ferma Animalelor: "Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale ca altele". Cumva orgoliul nostru masculin e lezat de o femeie la volan. Parcă de acolo nu mai e aşa de sensibilă, de neajutorată, parcă nu mai are atâta nevoie de ocrotirea noastră (doar dacă a rămas în pană şi noi îi schimbăm cauciucurile, ce eroi suntem!). Din faţa volanului femeia are cojones. Şi atunci suntem ameninţaţi (desigur, putem da vina pe penis envy, dar cât o s-o mai ţinem cu subconştientul pentru a justifica orice zvâcnire de eliberare a femeii?). Bine că n-a devenit obicei ca femeia să joace fotbal. În Iran le interzic (am văzut în Offside, un film independent iranian) şi ele fac orice să intre la meciuri. Asemenea, poate că dacă n-am mai fi atât de înverşunaţi împotriva femeii la volan, ar renunţa la şofat?

Oricare ar fi conflictele de gen, trebuie să vă punem în evidenţă că noi nu venim cu soluţii pentru inegalitatea sexelor, însă vom rezolva paradoxul de a fi o echipă de fete care promovează o jucărie manly. Jucărie care va fi iubită atât de femei cât şi de bărbaţi. Hai cu campania!

Andreea

Blogging

2009-05-04T23:37:00.006+03:00

Să ne înţelegem. Blogul nu e caietul de mate pe care îl ascunzi ca să uiţi că ai temă şi nu e nici jurnalul în care scrii brambureală. Dacă ai blog, comunică ceva bun şi nu o face doar o dată pe an. Şi niciodată să nu scrii cum am scris eu în postul anterior. Asemenea greşeli sunt permise o singură dată în viaţa ta de blogger, respectiv colaborator la blog… şi să ştii că nu ai nouă vieţi, deci nici nouă greşeli de făcut. Oricum, eu mi-am salvat pielea pentru că te-am chemat la o cafea, deci am fost o draguţă.

Revenind. La un moment dat, ai facut, totuşi, o greşeală. Ai scris prost, ai scris despre prostii, ai scris în prostie sau ai scris cu prostii. Cititorul te-a ochit pentru că, deh, el mai mult pândeşte greşeli ca să îţi sară în cap, decat subiectul cu adevarat. Şi pac! te-a atenţionat într-un mod mai mult sau mai puţin diplomat. Dar ţie nu îţi pasă pentru că te-ai scuzat din primul post pe blog că "băi, pe mine nu mă interesează dacă îţi place sau nu, eu scriu oricum". Eu cred că atitudinea asta nu e chiar în regula. Păi pentru cine scrii tu, bloggărell sau bloggeriţă? Nu pentru mine şi pentru el şi pentru ea? Dacă vrei să nu te citească nimeni şi să nu îşi dea cu părerea, vorbeşte în gând. Chew your ear, cum spune englezul. Eu ştiu că e la modă să nu asculţi de ceilalţi, să faci ce vrei, când vrei şi cum vrei dar când te afişezi în ditamai spaţiul virtual , e clar că eşti sub lupă şi nu scapi. Şi crede-mă, asta e un privilegiu. Adevărat, lupa reduce mult din calităţile imaginii, după cum am aflat de pe http://referat.clopotel.ro/Lupa-13324.html, dar tare mă tem că nu şi din cele ale scrisului.

Aşadar, ai o responsabilitate când te pui în vitrina pe WWW. Zâmbeşte şi stai drept pentru că vrei, nu vrei, cineva se uita la tine, chiar dacă nu o face drept în ochi.

Maria

Post preluat de pe: http://vipromania.ro/blog/2009/04/blogging/ (activez şi acolo, am menţionat sursa ca să vedeţi contextul iniţial).

Take a guess 8]

2009-04-24T21:31:00.019+03:00

Ştim că există mulţi pasionaţi de publicitate, aşa că îi provocăm să dovedească acest lucru printr-o altfel de ghicitoare.Dacă nu aţi primit încă nicio Sandero de Paşti, R.E.M.brand va premia câştigătorul cu 2 bilete la cinematograful Hollywood Multiplex .Filmul îl alegeţi voi, după pitch. Prima persoană care ghiceşte care este produsul căruia i se face reclamă în acest spot să ne lase un comentariu aici. Vă aşteptăm cu nerăbdare presupunerile aşa că let the game begin:D

Paşte fericit!

2009-04-18T22:06:00.007+03:00

Deşi campania nu a început încă, venim deocamdată cu un teaser în ton cu Sărbătorile (click pe imagine pentru mărire). Ne gândeam să nu le daţi prea mult de lucru celor de la Poliţia Rutieră, chiar dacă ouăle Sandero nu se sparg aşa uşor. Aşa că drive safely şi petreceţi cum doriţi!

Echipa R.E.M.brand vă urează Paşte fericit!

R.E.M.brand - 'cuz we like it artsy

2009-04-13T02:37:00.017+03:00

De ce am ales numele de R.E.M.brand? păi, e evident, o spune şi sloganul prezent în titlul acestui post.Şi...pentru că pictorul ăsta avea brand, dom'le. Nu era nimeni mai tare ca el. Şi credem că nici ca noi nu este.

Cum stătea el aşa şi făcea brainstorming în faţa pânzei cu paleta în mână, s-a uitat în jur şi şi-a dat seama că nu-i lipsea nimic; Inspiraţia să vină, că ingrediente avea din plin pentru o nouă compoziţie. A luat o pensulă-Eli mai mare să-l ghideze şi s-a apucat de treabă.

Înarmat cu multă răbdare, s-a gândit că nu poate pleca la drum fără o strategie, aşa că a aplicat o perspectivă liniară de tip Ralu pentru a da formă compoziţiei şi o perspectivă aeriană de tip Andreea pentru variaţia tonalităţilor. S-a gândit s-o dea pe clar-obscurul care l-a consacrat (că tot voia succes) şi-a adăugat o altă Andreea. După care a zis că o idee nu e suficientă şi că trebuie să se rebranduiască, aşa c-a băgat şi-o nuanţă pop'art Cati. Dar pentru că publicul e pretenţios şi nu înghite găluşca aşa cu una cu două, trebuia s-o facă în stil mare şi-a adăugat şi două tuşe artistice pentru toate gusturile, o Lori şi pentru nemulţumiţi şi-o mireasmă de Sânziana. Cum treaba era gata, a luat legătura cu Adina să negocieze termenii contractului cu exigentul client.

Pentru că lucrurile nu se fac aşa cu una cu două şi o compoziţie plastică nu se lansează pe nepusă masă, a venit Maria şi i-a sugerat Let's PR it!, după care Andreea, cu ideea unui vernisaj şi totul părea ok. Totuşi, în biznis nu e de ajuns să fii tare, a trebuit să anunţe isprava; şi cum s-o facă fără ajutorul undelor hertziene ale Ioanei şi farmecelor printate ale Andrei? Cu o imagine pe măsură şi cu drepturi de autor să-l ferească de furt intelectual, R.E.M.brand s-a apucat de advertising.

Ce pictură, sunt vremuri grele dom'le?! Ce-a ieşit, va urma.

Andreea